Curat oblomovism!
Ilia Ilici Oblomov este Hamlet în versiune rusească. Aparent leneș, Oblomov își pune mereu întrebări cu privire la existență. Are un suflet curat, mânat de porniri metafizice.
O zi tipică din viața lui începe în odaia sa din Sankt Petersburg și continuă în același loc. Ilia Ilici stătea mai mereu acasă, iar odaia îi servea de iatac, de birou și de salon. Deși lucrase o vreme ca funcționar, și-a dat demisia și a revenit la obiceiurile lui. Boier fiind, avea un servitor pe nume Zahar ce avea grijă de el. Oblomov se trezea dimineața, lua micul dejun, apoi își dădea seama că trebuie să răspundă la câteva scrisori, dar era cuprins de procrastinare. Rămânea în halat și se gândea până la ora prânzului. După ce se desfăta cu mâncarea de prânz și un păhărel de cvas (băutură rusească cu gust acrișor), trăgea un pui de somn. Se apropia încet ora cinei, iar Oblomov era tot în halat, gânditor.
Stilul său de viață trezește invidie și critici pe bună dreptate. Totuși, pentru Ilia Ilici, ”a sta culcat nu era o necesitate, ca pentru un bolnav sau pentru om care vrea să doarmă, nici ceva întâmplător, ca pentru unul obosit, dar nicio plăcere, ca pentru un leneș; era o poziție normală”, așa cum detaliază Goncearov.
Andrei Stolz este prietenul lui cel mai bun, aflat cumva la antipodul lui Oblomov. Stolz muncește continuu și călătorește în permanență la Paris, Londra și Odesa. Cu alte cuvinte, îi cântă greierii în călcâie. Dintre cei doi, Stolz este cel practic, pragmatic prin excelență. De altfel, el va lansa expresia celebră ”oblomovism”, definitorie pentru prietenul său, Ilia Ilici.
Oblomovismul nu înseamnă nici pe departe lene. Este o filosofie de viață. Oblomovismul se referă la o stare de apatie specifică omului răsăritean. O stare de contemplare neîntreruptă. Ilia Ilici nu renunță la oblomovism nici când se îndrăgostește de Olga Sergheevna. În mizantropia lui, e nevoit să iasă în societate constant și să socializeze cu oameni ce i se par de-a dreptul plictisitori. Nu mai are timp să zăbovească în odaie, dar în puținul timp începe să-și analizeze sentimentele. Apoi revine încet la vechile obiceiuri, iar efectul este curat oblomovism. ”Ii murise inima”, spune la un moment dat Goncearov despre eroul său.
Andrei Stolz este cel care întruchipează un ideal al societății. Oblomov se abate de la norme, dar are un suflet curat și pentru asta oamenii din jur țin cu adevărat la el. Cei doi își vor urma traiectoria vieții, conturând două feluri de fi: unul pragmatic, interesat de a cunoaște cât mai mult lumea și de a-și asigura un trai mai bun și altul visător, cu suflet pur, contemplându-și mereu existența. Voi din ce categorie faceți parte? Tipul Stolz sau Oblomov?
”Probabil că Marx n-a citit romanul lui Goncearov. Și-ar fi dat seama că doctrina lui nu se potrivește omului răsăritean, adică tocmai aceluia care a trebuit să și-o asume.”, spune Andrei Pleșu într-un articol intitulat ”Oblomovism”. În opinia fondatorului revistei Dilema Veche,
”Marx e un fel de Andrei Stolz devenit ideologie, iar marxismul – un îndreptar pentru uzul celor care vor să schimbe lumea. Oblomov nu vrea să schimbe lumea, problema lui e să-i facă față, să găsească mijlocul de a o suporta, de a identifica, in spațiul ei, neschimbătorul.”
Evident, oblomovism ar putea la fel de bine să însemne mentalitate răsăriteană. Stolz devine, în această ecuație, simbolul mentalității vestice, occidentale.
Romanul lui Goncearov este de actualitate și va fi la fel de valabil în viitor. Merită citit, tocmai pentru că surprinde tipologii universal valabile.
În loc de încheiere, vă las în compania picturilor despre Oblomov ale Anastasiei Rurikov Simes:
Bianca este doctor în Științele Comunicării și cadru didactic asociat la SNSPA. Interesele ei de cercetare se axează pe branding național, semiotică, framing, migrație, identitate națională și analiză critică de discurs.
Postări similare
0 Comentarii
Scrie un comentariu