Despre dragoste și totalitarism - The Lobster (2015)
“We dance alone. That’s why we only play electronic music”.
The Lobster (Homarul) este un film despre iubire și distopie. Dragostea se consumă într-un regim totalitar, în care există doar cupluri. Cei care n-au pereche sunt damnați într-o existență guvernată de reguli stricte. Traiul în doi devine o rațiune de a fi ce nu poate fi contestată.
Asistăm la un spectacol distopic, regizat de Yorgos Lanthimos, în care fericirea și singurătatea se exclud. Oamenii sunt obligați să-și găsească un partener de viață. Dacă eșuează, sunt transformați în animale.
David, interpretat excepțional de Colin Farrell, se desparte de soție și ajunge într-un hotel în care sunt distribuite persoanele singure. Are la dispoziție 45 de zile pentru a-și găsi pereche, altfel se va transforma în animalul dorit. David alege să se transforme în homar, pentru că e nobil, trăiește în jur de o sută de ani și e întotdeauna fertil. Voi ce animal ați alege?
În această societate imaginată de Lanthimos nu există liberul arbitru. Trăiești în cuplu sau ești înlăturat. Regulile de formare a cuplurilor sunt foarte superficiale. Ambii trebuie să aibă defecte comune: dacă unul e șchiop, celălalt trebuie să fie tot șchiop, dacă ea e insensibilă, el trebuie să fie la fel de insensibil etc.
După o încercare eșuată de a forma un cuplu, David evadează din hotel și se alătură rebelilor care trăiau în pădure (the loners). Ca în societatea orwelliană, ideologia dominantă naște o contra-ideologie. Singuraticii n-aveau voie să flirteze sau să se îndrăgostească. Puteau interacționa cu persoanele de sex opus doar în scopul supraviețuirii. Cei care încălcau regulile erau pedepsiți aspru.
În acest mediu rebel, David întâlnește o femeie mioapă (interpretată de Rachel Weisz) și se îndrăgostește. Plănuiesc să evadeze în oraș pentru a trăi împreună, dar conducătoarea singuraticilor își dă seama de relația dintre cei doi și îi pedepsește. Femeia mioapă devine oarbă, astfel că cei doi nu mai au nimic în comun. Totuși, vor evada în oraș, iar finalul este de-a dreptul tulburător. Interesant este faptul că dragostea revine la semnificația cu care suntem obișnuiți, deși în societatea distopică este un automatism.
Filmul The Lobster a luat Premiul Juriului în cadrul Festivalului de la Cannes 2015. Regizorul grec Yorgos Lanthimos reușește performanța de a transpune un scenariu captivant într-o peliculă ce se imprimă pe retină. Replica singuraticilor despre dans și muzică electronică are un umor fin, cuceritor: “We dance alone. That’s why we only play electronic music”.
Dacă v-a plăcut și vreți să vedeți și alte filme în regia lui Lanthimos, vă recomand Dogtooth. Este vorba despre trei adolescenți care au trăit numai în casă împreună cu părinții, care au făurit o lume a lor, guvernată de un limbaj propriu. Tot părinții le-au spus că nu pot pleca din casă până când nu le vor cădea caninii. Viața adolescenților se sprijină pe această regulă pe care o consideră sfântă. Vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe.
0 Comentarii
Scrie un comentariu