Am vizitat Grecia de două ori și m-aș mai întoarce cu drag. Pe Acropole am simţit că sunt undeva deasupra lumii, într-un templu al perfecţiunii geometrice. Îmi vin în minte străzile cu lămâi, portocali şi măslini, gustul amărui-dulceag al smochinelor. Cel mai mult mi-a plăcut însă Zorba...să dansez pe Zorba Grecul. Paşii aceia şi ritmul mă purtau departe, undeva la capătul lumii. Şi atunci mi-am amintit de Alexis Zorba, marele dansator ce sfida gravitaţia.

În ”Alexis Zorba”, Nikos Kazantzakis surprinde destinul a două personaje care aparţin a două generaţii diferite. Zorba, la cei şaizeci de ani ai lui, dansează ca un zeu şi cântă la santuri. Jupânul e însă tânăr, până în treizeci de ani şi scrie cărţi. Primul se poartă de parcă n-ar muri niciodată....